Franceză
Ce înseamnă accepter în Franceză?
Care este sensul cuvântului accepter în Franceză? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați accepter în Franceză.
Cuvântul accepter din Franceză înseamnă a accepta, a accepta, a accepta, a înghiți, a accepta, a accepta, a accepta, a accepta, a admite, a admite, a îmbrățișa, a accepta, a se confrunta cu, a aproba, a admite, a accepta, a-și reveni după, a crede cu naivitate, a accepta, a aproba, a fi de acord, a achita, a înghiți, a accepta, acceptare, a tolera, recunoaștere, a accepta, a consimți la, a aproba, a accepta, a fi de acord, a accepta responsabilitatea, a accepta orice, a-și lua o slujbă, fără a opune rezistență, lucru greu de acceptat, a fi de acord să, a convinge să accepte, a face să accepte, a accepta oferta de, acceptare. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Ascultă pronunția
Semnificația cuvântului accepter
a acceptaverbe intransitif (dire oui) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il a accepté l'invitation à la fête. El a acceptat invitația la petrecere. |
a acceptaverbe transitif (moyens de paiement) (plăți) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Nous acceptons les espèces et les cartes bancaires comme moyen de paiement. Acceptăm plăți în numerar și cu carte de credit. |
a acceptaverbe transitif (une contrainte) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) L'armée perdante a accepté les termes de reddition. ⓘCette phrase n'est pas une traduction de la phrase originale. Armata înfrântă a fost de acord cu termenii predării necondiționate. |
a înghițiverbe transitif (une personne) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Son père n'a jamais vraiment accepté son petit ami. Tatăl ei nu l-a înghițit niciodată pe prietenul ei. |
a acceptaverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Quand ton hôte t'offre un repas, il est poli d'accepter. ⓘCette phrase n'est pas une traduction de la phrase originale. Primim cu dragă inimă tot ce ne oferiți. |
a accepta(mod de plată) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Acceptez-vous les cartes de crédit ? Acceptați cărți de credit? |
a acceptaverbe transitif (négociation d'un prix) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Est-ce que vous acceptez trois cents livres pour cette table ? Vinzi masa pe trei sute de lire? |
a acceptaverbe transitif (tolérer) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Elle n'arrive pas à accepter (or: concevoir) qu'il soit désormais marié à quelqu'un d'autre. ⓘCette phrase n'est pas une traduction de la phrase originale. A acceptat explicația. |
a admiteverbe transitif (la défaite) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Le candidat a accepté (or: a admis) la défaite. Candidatul și-a recunoscut înfrângerea. |
a admiteverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) On ne prend que les étudiants les plus intelligents dans cette université. Studenții cei mai inteligenți sunt singurii admiși în acest colegiu. |
a îmbrățișaverbe transitif (figurativ) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Elle n'était pas encore prête à accepter mes idées. |
a accepta
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a se confrunta cu
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Il faut accepter la réalité et s'occuper du problème rapidement. |
a aproba, a admiteverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a acceptaverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ils ont accepté l'offre de l'entreprise de payer une formation supplémentaire. |
a-și reveni după
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Il a mis des années pour accepter la mort de ses parents dans un accident. |
a crede cu naivitate
(expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) |
a acceptaverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il m'a été difficile d'accepter le décès tragique de mes parents. |
a aprobaverbe transitif (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Même si ça a pris du temps, le comité a fini par accepter la demande de bourse de Jessica. Deși a durat mult timp, comisia a aprobat, în cele din urmă, propunerea de finanțare a Jessicăi. |
a fi de acordverbe transitif (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Je l'ai invité à la soirée et il a accepté. L-am rugat să vină la petrecere și a fost de acord. |
a achitaverbe transitif (un chèque) (tranzacții) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ton chèque a été accepté à la banque, donc l'achat est confirmé ! ⓘCette phrase n'est pas une traduction de la phrase originale. Cecul a fost achitat la bancă. |
a înghiți(figurat) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Vous n'aimez peut-être pas ces changements, mais j'ai bien peur que vous ne deviez les accepter. |
a acceptaverbe transitif (des membres d'un groupe) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Nous n'acceptons les nouveaux membres qu'au printemps. Nu mai acceptăm membri noi decât în primăvară. |
acceptare(offre, cadeaux) (substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Acceptarea strângerii de mână este un semn de încredere. |
a tolera
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'établissement tolère l'usage de cigarettes électroniques dans son enceinte. |
recunoaștere
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
a accepta(soutenu) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Protestatarii au cerut ca prizonierii să fie eliberați, dar guvernul nu a acceptat. |
a consimți la
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) |
a aproba(avec des propos) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a accepta(soutenu) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Nous refusons d'accéder aux demandes des terroristes. Refuzăm să acceptăm cererile teroriștilor. |
a fi de acordverbe transitif (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Leslie n'approuvera jamais l'idée de fumer dans un restaurant. Leslie nu va fi niciodată de acord cu ideea fumatului în restaurante. |
a accepta responsabilitatea
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a accepta oricelocution verbale (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) |
a-și lua o slujbălocution verbale (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) |
fără a opune rezistențăverbe transitif L'employé décida de ne pas accepter son renvoi sans se battre, jurant de poursuivre son employeur. |
lucru greu de acceptatnom masculin (substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) Il sera difficile de faire accepter aux rebelles de soutenir un projet pour mettre fin à la guerre civile. |
a fi de acord sălocution verbale (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Les parents d'Olivia ont accepté de la laisser aller à la fête. |
a convinge să accepte, a face să accepte
(expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Une fois que Maria a fait accepter sa nouvelle relation à ses enfants, ils se sont tous bien entendus avec son copain. |
a accepta oferta de
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Vous ferez le travail pour seulement 20 £ ? Super, je vous prends au mot ! |
acceptarelocution verbale (personne) (substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Quand le conjoint d'un enfant se fait accepter par la famille de celui-ci, cela peut rendre la vie du couple plus agréable. Acceptarea de către părinți a consoartei copilului poate ajuta în căsătorie. |
Să învățăm Franceză
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui accepter în Franceză, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Franceză.
Cuvinte înrudite cu accepter
Cuvintele actualizate pentru Franceză
Știi despre Franceză
Franceză (le français) este o limbă romanică. La fel ca italiană, portugheză și spaniolă, provine din latină populară, folosită cândva în Imperiul Roman. O persoană sau o țară francofonă poate fi numită „francofon”. Franceza este limba oficială în 29 de țări. Franceza este a patra cea mai vorbită limbă maternă din Uniunea Europeană. Franceza ocupă locul al treilea în UE, după engleză și germană, și este a doua limbă cea mai predată după engleză. Majoritatea populației de limbă franceză a lumii trăiește în Africa, cu aproximativ 141 de milioane de africani din 34 de țări și teritorii care pot vorbi franceza ca primă sau a doua limbă. Franceza este a doua cea mai vorbită limbă în Canada, după engleză, și ambele sunt limbi oficiale la nivel federal. Este prima limbă a 9,5 milioane de oameni sau 29% și a doua limbă a 2,07 milioane de oameni sau 6% din întreaga populație a Canadei. Spre deosebire de alte continente, franceza nu are popularitate în Asia. În prezent, nicio țară din Asia nu recunoaște franceza ca limbă oficială.